Viata, ca o vizita

„Instantaneele“ grupate sub titlul Viata, ca o vizita (care este si titlul textului final- mic memorial anecdotic al anilor de exil) reprezintă „momentele si schitele“ unui Caragiale mai discret si mai vulnerabil la tentatiile lirismului colocvial. Darul observatiei si cel al notatiei se impletesc fericit intr-o proza scurta plina de toate sevele vietii si de toata diversitatea deconcertanta a umanului...Copilaria in mediul romanesc traditional (Bucovina vremurilor bune), adolescenta în „fratiile de cruce”, experienta pastoasa a comunismului (de la stalinism la ceausism), apoi lungul si accidentatul traseu „initiatic” al exilului (autorul s-a repatriat recent din Canada francofonă) se constituie într-o materie epica generoasa, din care nu sunt pastrate insa decat – ca in albumele de fotografii – instantanee surprinse si prelucrate dupa o „logica” subiectiva, nu fara o intuitie vie a esentialului „camuflat” în cotidian. (Razvan Codrescu)