Trecutul e o ţară străină

Idei despre lumea noastră şi istoria ei, despre lumea care a fost şi este sau despre cea care ar fi putut fi. Pe firul acestor idei, omul - cel ce gândeşte şi cel despre care se gândeşte, uneori în pace, niciodată împăcat.

Trecutul este esenţial şi ineluctabil. Fără el, ne-ar lipsi identitatea; nimic nu ne-ar fi familiar, iar prezentul n-ar avea sens. Totuşi, trecutul este şi o sarcină grea, care paralizează inovaţia şi obstrucţionează viitorul. Cum recunoaştem şi cum ne descurcăm cu această moştenire, care ne susţine şi ne constrânge în acelaşi timp? Ce avantaje ne oferă, care sunt costurile ei exacte? Celebrându-i unele aspecte, nimicindu-le pe altele, noi dăm o altă formă trecutului, în funcţie de nevoile prezentului. Cum modificăm ceea ce ne reamintim, ceea ce înregistrăm şi ceea ce conservăm? Bazându-se pe arte, ştiinţe umaniste şi sociale, pe surse cât se poate de diverse, precum science fiction, călătorii în timp, regresie psihanalitică, renaşteri arhitecturale şi filme documentare, această carte explorează toate aceste întrebări, deoarece ele sunt importante atât pentru naţiuni şi comunităţi, cât şi pentru indivizi. De la Renaştere încoace trecutul a devenit din ce în ce mai mult o ţară străină, distinct de prezent, şi totuşi în acelaşi timp din ce în ce mai manipulat de obiectivele prezentului. Trecutul nostru maleabil nu este însă un scop iluzoriu; este de asemenea un corp cumulativ de înregistrări, relicve şi recunoaşteri istorice. Răzvrătirea împotriva piedicilor moştenite şi dispreţul pentru tradiţie au dus la situaţia în care ne confruntăm cu o amnezie culturală larg răspândită, iar pe de altă parte, la un cult al prezervării, la o manie pentru rădăcini şi la o nostalgie universală. Trecutul a încetat să fie o sancţiune pentru puterea sau privilegiul moştenit. Dar fiind o concentrare a identităţii personale şi naţionale şi un bastion împotriva schimbării masive şi primejdioase, el rămâne o forţă mai puternică decât oricând în ce priveşte problemele umane.

David Lowenthal (n. 1923) a absolvit la Harvard şi a făcut studii post-universitare de istorie şi geografie la universităţile din Berkeley, California şi Wisconsin. A predat ambele discipline la Vassar College, înainte de a deveni cercetător asociat şi apoi secretar al American Geographical Society. Din 1972, a ocupat o catedră de geografie la University College, în Londra. Fulbright Research Fellow la Universitatea Indiilor de Vest în 1956-1957, a lucrat apoi pentru acea universitate şi pentru Institutul de Relaţii Rasiale (Londra). Profesorul Lowental a ţinut cursuri finanţate de fundaţia Guggenheim (1965) şi a fost visiting professor de arhitectură peisagistică la Harvard, de ştiinţe politice la M.I.T., de psihologie a mediului la Vity University of New York şi de geografie la universităţile din California (Berkeley şi Davis), Washington, Minnesota şi Clark University. Cărţile sale anterioare includ George Perkins Marsh: Versatile Vermonter şi West Indian Societies.