Trecute vieti de domni, de robi si de tovarasi

Intrasera saisprezece osanditi in Casimca, in cele patru celule ale ei, si in decurs de numai cateva saptamani murisera deja cinci. Si toti erau planificati pentru un sfarsit sigur, in cele mai mizerabile conditii. Iar pentru cei care-i planificasera astfel, problema era doar cand, cati si cum aveau sa sfarseasca „banditii”. Numai ca-n lumea carcerala, in situatii limita, de mare „inghesuiala”, omul doar propune, si Domnul, nu directorul, dispune. Privilegiu absolut al Domnului Dumnezeu, peste voia si hotararea Lui, nimeni, nicicand si niciunde neputand trece. In Casimca, osanditii nu-l asteptau decat pe „cand”, caci pe „unde” li se parea ca il vedeau in fiecare clipa.