SONETE

Scrise in acele clipe cind fiinta paminteana a Profirei Sadoveanu atinsese de mult anii senectutii, stihurile acestui florilegiu sunt o poetica disimulare a freamatului existential in fata Marii Treceri. Visatorie si melancolii, funambulesc spectacol pe orizontul Cerului si-al Marii sau badinaj extravagant cu Vesnicia, dar si teribila hirjoana printre stele, ca intr-o ludica reintoarcere in copilarie si magica evadare in basm, totul nu-i decit o dulce-amara infruntare cu Anii si cu Timpul, in acordurile vechii mandole a sufletului poetei. O suta de sonete intre copertile albe ale unui volumas. Sa-i rasfoim paginile si sa pasim pe tarimul smeritei poete. "… si, iar copil, batind matanii Gliei, vom prinde raci in iazul Vesniciei!"