Lucrarea conţine trei elemente de bază: o viziune istorică a dezvoltării divinaţiei, discuţii metodologice şi, partea cea mai voluminoasă, descrierea cazurilor de divinaţie din judeţele Moldovei. Cristina Gavriluţă utilizează perspective de analiză a religiilor, începând cu Max Weber, Émile Durkheim, Marcel Mauss, până la Mircea Eliade şi la metoda lui Ioan Petru Culianu ce se ocupă cu combinaţiile invarianţilor. Autoarea demonstrează o cunoaştere largă şi intimă a discursurilor de bază din domeniul istoriei religiilor. Din punctul meu de vedere este extrem de interesantă combinarea unei viziuni a divinaţiei, înţeleasă ca un act religios primordial, cu o viziune modernă, globalizantă. Supravieţuirea tehnicilor de divinaţie până în prezent în mediul rural, ca şi în cel urban, constituie o demonstraţie a tezei lui Eliade conform căreia România este o regiune unde fapte religioase arhaice sunt încă păstrate într-un teritoriu european. Cercetările Cristinei Gavriluţă contribuie nu numai la o mai bună înţelegere a reziduurilor tradiţionale din zonele rurale până în prezent, dar şi la o înţelegere mai adecvată a interacţiunilor legate de divinaţie care au loc în România actuală, în oraşele mari şi pe Internet. Cartea este scrisă într-un stil academic impecabil, evitând orice evaluare pozitivă sau negativă a materialului investigat. În mod clar, Cristina Gavriluţă este un spirit critic şi original.”
Moshe Idel

Din cuprins:

• Divinaţia. Definiţii şi delimitări conceptuale
• Cercetarea socioantropologică a divinaţiei. Demers şi perspective epistemologice
• Forme gnoseologice în practicile divinatorii
• Spaţiul actului divinatoriu şi simbolistica sa
• Instrumentarul şi obiectele folosite în practica divinaţiei
• Simbol şi simbolism social în demersul divinatoriu
• Divinaţia, clerul şi Biserica
• Reclamă şi publicitate. Despre kitsch şi şarlatanie în practicile divinatorii contemporane

Cristina Gavriluţă este lector universitar doctor la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Şi-a susţinut doctoratul cu o teză despre Socioantropologia fenomenelor divinatorii, teză distinsă cu calificativul magna cum laude şi cu Premiul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi pentru cea mai valoroasă teză de doctorat susţinută în anul 2006, în domeniul sociologiei. Predă cursuri de Etnologie românească şi universală, Sociologie generală, Sociologia devianţei şi a controlului social. Publică studii şi articole în reviste din ţară şi străinătate. Este autoarea volumelor Socioantropologia fenomenului religios (Iaşi, Editura Fundaţiei Axis, 2003), Sacrul şi californizarea culturii. Şapte interviuri despre religie şi globalizare (Bucureşti, Editura Paideia, 2008).