Primele şi ultimele

Postfaţa cărţii (Slavici şi arta autodistrugerii la români) precum şi nota asupra ediţiei sunt semnate de Cornel Ungureanu: Toate drumurile lui Slavici, aşa cum le vede el în Amintiri, în Lumea prin care a trecut, duc spre Viena. Toate amintirile se întorc către Eminescu. El nu e genialul pe care l-ar fi dorit proiectul schopenhauerian: el rămâne într-o margine a Imperiului, mereu hrănită şi mereu ameninţată de iluzie.

Cornel Ungureanu: Cititorul lui Slavici era pregătit, în fiecare moment, să abandoneze pe acel Slavici inconfortabil, imprevizibil, ieşit din obişniuntele sale. Soll şi Haben, Chestiunea ovreiască în România e unul dintre acele texte pe care toţi au considerat necesar să-l părăsească cu grăbire. Ieşea din imaginea noastră confortabilă despre acel Slavici al înţelegerii, al iubirii, al deplinului respect pentru aproapele tău. Slavici e un scriitor mai coerent, mai plauzibil, mai articulat, fără această broşură intruvabilă azi. Probabil că Slavici a fost, chiar el, jenat de broşura compusă în 1878. Sau n-a considerat-o vreodată între textele sale de referinţă. A fost abandonată de critici, de istoricii literari. Nu numai întregul lui Slavici e falsificat, ci şi febra, pulsul unui moment istoric. Retipărirea broşurii devine, azi, obligatorie. O redăm circuitului public, în transcrierea (în editarea) profesorului Ionel Funeriu. O retipărire care trebuia să-l implice pe celălalt Slavici, filosemitul. Aşa că era important să ne amintim şi de celălalt Slavici, aşezat de partea cealaltă � de filosemitul Slavici, de admiratorul Internaţionalei, atât de bine exprimat de Închisorile mele.