De copil, Dickens a stiut sa capteze atentia celor din jur. Primele imagini, pe care le avem despre el, îl surprind pe un scaun sau pe o masa cântând melodii comice si smulgând necontenite aplauze de la unchii si matusile care asistau cu entuziasm la spectacolul micutului. Mai târziu, dupa ce îsi va publica romanele în foileton, Dickens va cuceri un public larg, din toate paturile sociale. Conform estimarilor vremii, unul din zece britanici adunau în jurul lor prieteni sau membri ai familiei carora le citeau pasaje din operele lui Dickens, cu voce tare. Îndreptându-si atentia spre categoriile defavorizate ale societatii engleze si subliniind nedreptatile la care erau supusi oamenii obisnuiti, Dickens demasca neregulile din sistemul juridico-social al epocii victoriene.
„Poveste despre doua orase“ este unul dintre romanele în care nedreptatea este adusa în prim-plan. Urmarind viata câtorva protagonisti care trec prin evenimentele desfasurate înainte si dupa Revolutia Franceza, romanul sugereaza ca omenirea poate iesi din cercul vicios al crimelor si al razbunarii, numai daca va încerca sa ierte greselile celorlalti. Acest lucru devine evident în cazul doctorului Manette, închis pe nedrept între zidurile Bastiliei, doar pentru ca, printr-o scrisoare, a scos la iveala faptele crude si actele criminale ale fratilor Evrémonde; transportat în Anglia, împreuna cu alti prizonieri, eroul este nevoit sa se readapteze la lumea reala, însa niciodata nu va redeveni omul care fusese cândva.