PONT DES ARTS

În faza sa postmodernă, romanul lui Dumitru Ţepeneag rămâne încă inenarabil. Fabula e dispersată, suprapusă, paralelă ori intersectată. Formula narativă adoptă sinteza originală, liberă faţă de formele anterioare. Şi în Pont des Arts, Pastenague, personaj auctorial, reflectează metatextual la un text hibrid, nici roman, nici eseu. Romanul se face, se autociteşte şi autocitează. Textul şi metatextul apar simultan, îşi împrumută alternativ rolul dominant, sunt concurente şi solidare. Totul are un statut interşanjabil, evanescent, provizoriu, ambiguu, incert. Potrivit intenţiei autorului, Hotel Europa e un roman al scriiturii, iar Pont des Arts unul al lecturii. Aici se poartă polemici naratologice. Aproape că nu se mai ştie cine face romanul. Nu e întâmplător că pretextul e de fapt un text, care conţine un alt text (scrisoare): O scrisoare pierdută, rescrisă pentru o altă epocă istorică şi politică. - Marian Victor Buciu