Poeme nespuse

Intr-o epoca post-comunista a demitizarii si vulgarizarii simbolurilor romanesti (in poezie aparand „douamiistii”, cei debutati editorial in jurul anului 2000, care au tinut „sa rupa gura targului” si sa bulverseze peisajul literar cu manifeste sexualiste duse la extrem, cuvintele obscene socante tinand loc de poezie), iata ca apar si reactii de reabilitare a sensibilitatii, de pastrare a normalitatii. De o varsta cu „douamiistii”, Violeta Belegante, departe de zgomotul „furiosilor cu orice pret” (debutati dupa Revolutie), merge pe drumul ei intimist, in cautarea paradisului pierdut, urcata in „Arca iubirii”, constienta de atotprezenta Cuvantului divin si de faptul ca ele, cuvintele in limba romana, „iti pot semna condamnarea”. Liviu Ioan Stoiciu