NUVELE SI POVESTIRI / DELAVRANCEA

- Sa dea Hagiu?... Hagiu sa dea?... - Dar nu l-ati vazut cum misuna prin carciumi si bacanii? zise ctitorul. Intra intr-una, ia binisor o maslina, o duce la gura, s-o strecoara printre gingii. Fol, fol, fol, o mesteca... "E, cum dai maslinele, draga cutare?..." "Atat"... "Scump, scump de tot la asa vremuri. Vremuri grele!" Si pleaca... Intra peste drum. Sterpeleste icrele de cosac. Rupe o bucatica, ii face vant. Pleasc, pleasc... "Cum petreceti icrele?..." "Atat"... "Scump. Scump. Vremuri grele!" Si pleaca... Se duce la pastramagiul din colt. „Ia sa vedem, vericule, cum ti-e marfa, ca nu mai dau pe la cutare...". Ia o feliuta, ii face de petrecanie. "Cum o dati?" "Pe parale si atat." "As, v-ati scumpit de tot. S-au dus vremurile alea... Vremuri grele!" Si pleaca. Ii e sete. Intra intr-o bragagerie. "Ei... sa gust... ce basi-buzuc aveti?" Suge un fund de tinichea. Ghiort, ghiort, ghiort. "Zeama de agurida. Cin' s-o bea? Cin' s-o plateasca? Vremuri..." Si pleaca. Asa mananca si se racoreste, si pe el il dau banii afara din casa.