NOI

Cu romanul distopic Noi, Evgheni Zamiatin (1884-1937) deschide calea unor capodopere ulterioare aparţinând aceluiaşi gen (Minunata lume nouă de Aldous Huxley, O mie nouă sute optzeci şi patru şi Ferma animalelor de George Orwell sau Fahrenheit 451 de Ray Bradbury). Deşi termină cartea în anul 1920, autorul nu o vede publicată în timpul vieţii în patria sa (romanul va apărea în limba rusă abia în 1989). Şi aceasta după ce, cu mulţi ani înainte, devenise rapid un bestseller internaţional. Roman de factură fantastică, de anticipaţie, roman antiutopic sau premonitoriu, de dragoste sau politic, demascator al ororilor regimurilor totalitare (deşi, când a fost scris, bolşevismul abia se instala în Rusia) astfel a caracterizat critica literară lucrarea de căpătâi a lui Zamiatin. Tablele Orare, Orele Personale, Norma Maternă, Zidul Verde, Binefăcătorul, toate aceste noţiuni fac parte din civilizaţia perfectă, din viaţa desăvârşită din punct de vedere matematic a Statului Unic, din „jugul binefăcător al raţiunii. Dezumanizarea, pervertirea idealurilor, grotescul acţiunilor sunt consecinţele monstruoase ale modelării omului de către totalitarismul opresiv.