MORMINTE STRAVEZII

Dan Stanca este un halucinat, un deznădăjduit care strigă în zadar în hărmălaia generală, un patriot fără ţară, fiindcă ţara s-a schimbat şi a devenit de nerecunoscut. Deşi îşi câştigă existenţa ca ziarist, trece prin lume absent, insensibil la realitatea imediată. Cu părul cărunt şi rebel, cu faţa îngustă, cu ochii de un negru scânteietor, pare propovăduitorul unei religii exotice rătăcit în babilonia de jeep-uri şi căruţe, fast-food-uri şi blocuri muncitoreşti din Bucureşti. Acest personaj, care se îmbracă modest şi nu-şi dă importanţă în nici un fel, care vorbeşte puţin şi fără tragere de inimă chiar şi cu apropiaţii săi, care nu-şi face apariţia la recepţii decât rareori şi atunci numai pentru a-şi îndeplini o obligaţie profesională, se numără printre cei mai valoroşi prozatori afirmaţi după 1989. El se află într-un flagrant dezacord cu moda: scrie o proză deopotrivă realistă şi fantastică, extatică şi satirică, obsedat fiind de reziduurile ortodoxismului dintr-o societate desacralizată grotesc. - Alex Ştefănescu