Mi se spune capucin

Traducere, prefata si note de Emil Iordache
„Harms rateaza succesiv tentativele de a deveni literat. Miracolul nu se intimpla, Harms ramine Harms. El este ca un regizor nazuros, prin fata caruia se prezinta pretendentii la roluri, iar el ii refuza pe toti. De fapt, n-are nici scenariul gata. Este un autor incorigibil de scurt-metraje («intimplari») de cuprindere mica. Perspectiva ingusta explica si lipsa de productivitate a esteticii sale. Atunci cind nu exista «intimplari», aceasta estetica se bazeaza pe procedura «dialogului intre surzi»sau a discursului obsesiv. De pilda, in «Iluzie optica», Semion Semionovici isi poate pune de nenumarate ori ochelarii la ochi ca sa vada daca, intr-adevar, in pin sta un taran care-i arata pumnul. In «Puskin si Gogol», umbrele celor doi scriitori se vor impiedica la nesfirsit una de alta. Ca sa incheiem, Harms este facatorul de minuni din «Batrina», care toata viata lui n-a facut nici o minune. Doar ca a scris altfel decit literatura rusa de pina la el si asta, la drept vorbind, e totul. ” (Emil Iordache)