Mass-comedia. Situaţii şi moravuri ale presei de tranziţie

Andrei Pleşu: Scrisul lui Mircea Vasilescu e, în acelaşi timp, nutritiv şi odihnitor. Nu te hărţuieşte cu afectări săţioase, nu te încarcă de aprehensiuni apocaliptice, nu vrea să epateze cu orice preţ. Pe scurt, el are tonul care lipseşte în chip cronic publicisticii noastre contemporane. Într-un peisaj dominat de "post-gândire" (termenul, des citat de M.V., aparţine lui Giovanni Sartori), o carte ca aceasta e de natură să producă un răcoritor efect terapeutic. Mircea Vasilescu se mişcă, însoţit de specialitatea sa, pe întreaga suprafaţă a realului. În Italia sau în Olanda, pe stradă sau dinaintea televizorului, răsfoind Derrida sau Evenimentul zilei, el păstrează mereu acelaşi inocent har al curiozităţii şi aceeaşi plăcere de a comunica. Cititorul va descoperi foarte repede că plăcerea aceasta e epidemică: "se ia" din fiecare pagină parcursă, din fiecare rând. "Aferim!" îţi vine să spui la urmă, în bună tradiţie turco-valahă.

Mircea Vasilescu: Am pus laolaltă o parte din articolele despre mass-media pe care le-am publicat la rubrica "Satul global" din revista Dilema. Recitindu-le, mi-am dat seama că - intertextualitatea, bat-o vina! - apar în ele destule sintagme, formule ori personaje din Caragiale. În definitiv, România modernă s-a construit, în secolul al XIX-lea, nu doar prin reforme politice, economice şi instituţionale, dar şi cu ziarul şi taclaua la berărie. Astăzi, când iar ne (post)modernizăm rapid, când iar "ardem etapele", nenea Iancu e din nou, cum spun criticii literari, politologii şi chiar cetăţenii, actual. Rămâne o dilemă dacă actualitatea se datorează exclusiv geniului dumisale ori - măcar în parte - şi nouă, pentru că ne încapăţânăm să jucăm în continuare rolurile în care ne-a distribuit Maestrul. În zilele noastre, renaşterea "clasei de mijloc", adică a lui Titirca, Sotirescu & Co., are loc în faţa televizorului, cu Ziţa la telecomandă (neapărat!), cu Chiriac luând bilete la Bingo şi cu Veta uitându-se la telenovele; iar Spiridonii postmoderni stau cu mâna pe mouse şi cu ochii în monitor: nu mai vor "tutun şi cărticică", ci conexiune la Internet. (Mă rog, să zicem că tutunul a rămas, e elementul de continuitate.) ...Aşa încât, pentru a organiza într-un fel textele pe care scrisul la gazetă mi le-a cerut săptămânal, le-am grupat după conţinut şi am pus în fruntea fiecărui "capitol" câte-o vorbă din Caragiale. Sper să se fi potrivit.

Mircea Vasilescu este lector la catedra de Istoria literaturii române a Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii bucureştene, unde ţine cursuri de literatura română (secolul al XIX-lea) şi de jurnalism cultural. În intervalul ian. 1994�iun. 1997 a fost lector de limba şi literatura româna la Universitatea "La Sapienza" din Roma. În 1999 şi-a luat doctoratul în filologie, cu teza Formarea sistemului de receptare în literatura română veche şi modernă. În paralel cu activitatea didactică, a desfăşurat o susţinută activitate editorială şi jurnalistică. Astfel, între sept. 1997 şi oct. 1998 a fost redactor-sef la Editura Fundaţiei Culturale Române. Între 1996 şi 1997, în timp ce se afla în capitala Italiei, a colaborat cu postul de radio "Europa liberă". Începând din ianuarie 1993, a fost redactor-şef adjunct, apoi corespondent de la Roma al revistei Dilema, pentru ca în prezent să ocupe funcţia de redactor-sef al acesteia.