MARAMURES

Toate majorele chestiuni existenţiale care străbat romanul Maramureş sunt formulate pe fondul - ori, mai bine zis, distribuite la nivelul texturii intime - a ceea ce putem numi agitaţia de umplutură. O veselă ori melancolică zbânţuială cuprinde întreaga carte, personajele se tot întâlnesc, comunică prin toate mijloacele, îşi dau întâlnire prin hoteluri, cafenele, stadioane, călătoresc încoace şi încolo. Tot acest frenetic turbion de întâlniri şi conversaţii are ceva de manual de tipul Învăţaţi limba (cutare) fără profesor (un Englezeşte fără profesor scrisese cândva Ionesco, o primă variantă la Cântăreaţa cheală), convocând neverosimil de compact banalitatea gesticulaţiei cotidiene a vieţii moderne. E o agitaţie fără scop, cu scopul, de fapt, de a umple vidul existenţei: asta s-ar putea spune, dacă le-am acorda oarecare realitate psihologică personajelor, care par însă a fi marionetele Autorului.- Nicolae Bârna