LEGENDE SI PASTELURI

Bine vorba nu sfarsea, Din rau iata ca iesea Zimbrul aprig ca un zmeu, Cu lungi coame ca de leu, Si cu coarne otelite Si cu aripi la copite. Fiara crunta si turbata Pleca fruntea ei cea lata Si sarind, mugind, da zor Peste mandrul vanator. Iar Dragos s-atinea, Si, cel zimbru cum venea, Ghioaga-n frunte-i arunca Fruntea-n doua-i despica! Apoi capul ii taia, Intr-o lance il punea Si pleca in veselie Pe frumoasa lui mosie, De pagani sa o fereasca Si ca domn sa o domneasca!