Este unul dintre romanele româneşti de spionaj care s-a bucurat la vremea apariţiei un real succes. Triumful literar s-a datorat nu numai intrigii, ci şi faptului că romanul a fost scris într-o perioadă în care publicul atinsese cota saturaţiei cu creaţiile „de viaţă nouă" produse de Mihai Beniuc sau Nina Cassian, precum şi cu proza angajată „pe drumul nou al socialismului" semnată de Sadoveanu în celebrul „Mitrea Cocor".
Exceptând limbajul vremii în care lumea se împărţea clar în „ai noştri" umăr la umăr cu Armata Sovietică - eliberatoare şi „hitleriştii", lectura va invedera o intrigă interesantă, pasionantă, cu un tânăr isteţ, colaborator al contrainformaţiilor militare, cu o ordonanţă proastă doar în aparenţă, cu un castel plin de poveştile unui majordom bătrân şi nostalgic, acompaniat de o frumuseţe feminină serafică şi la fel de misterioasă. Totul până la un punct.
Cartea a avut un asemenea succes încât regizorul Lucian Bratu a adaptat-o în 1959, realizând pelicula „Secretul Cifrului". Avem de-a face cu unul dintre primele filme de spionaj / aventuri românesc de după sosirea tancurilor sovietice. Acţiunea se petrece la finele anului 1944, când hitleriştii vroiau să intre în posesia comunicatelor de război prin intermediul cifrului. Din distribuţie făceau parte nume sonore ca Emanoil Petruţ, Geo Maican, Mihai Mereuţă.