Eseurile de fata pornesc de la unele consideratii cuprinse in volumul Europa natiunilor, Europa ratiunilor (Editura Cartea Romaneasca, 2001) si reprezinta substanta unor prelegeri tinute in primavara anului 2006.

Natiunile europene nu au pierdut ocazia sa se puna in cea mai buna lumina prin propria cultura, investind pe termen lung in diplomatia culturala. Respectul pentru alteritate, schimburile culturale, integrarea diplomatiei culturale in cursurile ministerelor afacerilor externe, la toate nivelurile, crearea de biblioteci si librarii „europene“, cursurile de limbi straine, programele si workshop-urile educationale etc., toate acestea au deschis pentru diplomati posibilitati de dialog, au fost un mod de a obtine apreciere in tara-gazda, de a crea flexibilitate si intelegere in spiritul acelei Europe kantian-pasnice (dedicate ratiunii, eticii, filosofiei morale) despre care vorbea Habermas. Diplomatia europeana a pus in valoare poliglotismul specific continentului si a reusit sa afirme in lume proiectul european, purtatorul unui mesaj istoric, al artei de a impaca si de a crea o convietuire armonioasa acolo unde fusese mostenita discordia.