Opera esenţială a lui Theodor Contantin e alcătuită din nouă romane în serie, cu aceleaşi personaje de bază, care se ocupă de activitatea trustului, imaginar evident, de spionaj internaţional „Nebel". Majoritatea cărţilor din această serie au fost scrise între anii 1965 şi 1973, abia după ce s-a eliberat de funcţia de director al Direcţiei de Presă şi Edituri şi a reuşit să se dedice în întregime scrisului.
Seria romanelor se deschide cu „Fiul lui Monte Cristo" pe care l-a publicat pentru prima dată în 1958 la Editura Tineretului, unde a ocupat şi poziţia de redactor şef. Acţiunea începe într-un oraş de pe malul Dunării, în care, dealtfel, recunoaştem lesne Brăila autorului. Romanul oferă, de asemenea, un prilej continuu de evocare a copilariei, autorul presărând pe tot parcursul pasaje autobiografice. Cartierul cu geografia sa, casele, Dunărea, lumea poliglotă a portului ca o mică Marsilie sunt grefate pe tulburii ani ‘38-’40.
"Intelectual cu două facultăţi", cum adesea se făcea referire la el, Theodor Constantin se descurcă bine în mai multe limbi străine. Eroii săi, în loc să vorbească într-o limbă românescă tradusă, vorbeau în limba lor originară: greacă, franceză, engleză, germană şi chiar poloneză.