FATA PADURII SI OMUL NOPTII

« Fata Pădurii apare în postura de agresor al bărbaţilor, îndeosebi al ciobanilor. Metamorfozată în iubita rămasă acasă, ea dă năvală noaptea peste tînărul aflat singur departe de sat şi îl atacă, îl violează. Atunci cînd se opune sau descoperă impostura, tînărul este pedepsit : demonul îl ia pe sus şi îl aruncă peste stînci sau în prăpăstii, îl îmbolnăveşte şi, nu de puţine ori, îl omoară. Tot ea îi face pe oamenii aflaţi pe drumuri aparent cunoscute să-şi piardă calea, fură sau schimbă copii nou-născuţi de sub ochii mamelor, îmbolnăveşte animalele. Buna cunoaştere a acţiunilor ei oferă garanţia unei protecţii adecvate. Pentru apărare s-au elaborat complexe procedee magice. Ele joacă un rol foarte important în tentativele de a-l readuce pe tînărul agresat la starea de dinaintea contactului cu divinitatea. [...] Cel care rezolvă în mod exemplar tensiunea dintre om şi Fata Pădurii este Omul Nopţii - o altă reprezentare, şi mai puţin cunoscută, fără corespondenţe cu alte fiinţe supranaturale. Acţiunile lui iau o formă extremă. Înfăţişat uneori ca un antropoid cu un singur ochi sau un singur picior, care merge sărind ca iepurele, cînd mare, cînd mic, Omul Nopţii o urmăreşte pe Fata Pădurii, o prinde, o omoară rupînd-o în două şi o consumă în faţa ciobanului-victimă. »