Fantoma sau indoiala teatrului

Volum realizat in coeditare cu Editura Unitext.

Traducere de Ileana Littera.

Spatiu oferit celor morti pentru reintilnirea cu cei vii, spatiu dispus sa intimpine fantomele si sa-si masoare puterile in incercarea de a le reprezenta, acesta este teatrul despre care ne vorbeste cartea de fata.

Pentru a afirma permanenta unei viziuni despre teatru ca arta careia fantoma ii reveleaza miezul ascuns, Monique Borie si-a propus sa parcurga in analiza sa un traseu jalonat de repere exemplare, de la marile forme teatrale istorice – tragedia greaca, dramaturgia shakespeariana si teatrul no japonez – la marile opere fondatoare ale modernitatii – semnate de Maeterlinck, Strindberg, Ibsen sau Pirandello – si la proiectele cele mai radicale ale scenei secolului XX – Craig, Artaud, Genet si Kantor.

Figura prin excelenta a prezentei invizibilului in vizibil, fantoma cristalizeaza imaterialitatea fantomalului si materialitatea statuii ori a manechinului, punind astfel in evidenta apartenenta corpului actorului – ca, de altfel, a intregii realitati teatrale – la un interstitiu a carui explorare datoreaza mult contributiilor antropologiei.

Dialog intre umbre moderne si modele ale trecutului, cartea se apleaca asupra unui teatru ce sta sub semnul indoielii. Indoiala fertila a unui indeterminabil, a unei indecizii: iluzie sau adevar, suspiciune sau incredere? Caci ce altceva este aici fantoma, daca nu generatoarea unor intrebari nelinistitoare, dar fundamentale pentru definirea esentei teatrului?