Debutul propriu-zis al lui Theodor Constantin în literatură a avut loc în 1939, cu un volum de nuvele fantastice. Bucuria succesului lui a fost însă de scurtă durată, fiind umbrită de declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial. Revenit acasă după terminarea războiului, autorul s-a refugiat în literatura de spionaj pentru a evita pe cât posibil datoria faţă de partid, care-i cerea să elogieze figurile marcante ale nomenclaturii.
Romanul „Enigma «Profesor Rebegea»" descrie drama psihologică a unui om care se autodenunţă pentru o crimă ce, aparent, nu a fost comisă de el. Nu există cadavru, nu avem arma crimei şi, mai presus de toate, nu apare niciun motiv. Aşadar, în plină noapte, în faţa ofiţerului de serviciu, se prezintă un domn respectabil, ale cărui explicaţii şi declaraţii sunt de domeniul incredibilului. Mobilul ar fi, în explicaţia „criminalului", repetarea subconştientă a actului de sugrumare a unui inamic, pe care l-a ucis într-o tranşee în urma unei lupte din cel de-al Doilea Război Mondial.
Romanul este şi un pretext pentru cititor de a însoţi personajele cărţii într-o plimbare prin atmosfera străzilor bucureştene şi a barurilor vremii, cu chelneri insolenţi şi „paraziţi" dominaţi de mentalităţi burgheze.