Destine

Mihai Giugariu s-a nascut in anul 1929. Pubertate petrecuta la adapostul unui internat de liceu militar, aseptic politic, totusi lipsit de paznici si usi interzise. A facut studii universitare la Facultatea de Drept din Bucuresti. Anecdotica acelei perioade, ca si a aceleia care i-a urmat, de un comun anost, presarat cu mici praguri turbionare, specific vremii, i-a lasat gustul amar al refularii si domesticizarii programate, cu o recurenta a sechelelor greu convertibile. A inceput sa publice tarziu, debutand editorial in anul 1967 cu un volum de proza scurta, urmat de alte volume de proza (romane) si eseuri critice, inclusiv si aleatoriu publicistica si traducere. Scriitorul a fost dublat de magistrat, nici unul nedatorandu-i celuilalt aproape nimic, in afara de probitate. Romanul de fata, scris inainte de 1989 si publicat in anul 1990, a primit Premiul pentru proza – ex aequo – al Academiei romane in 1992.