Pe când lucra în fabrica de crema de ghete, lui Charles Dicknes i s-a facut rau. Fagin, unul dintre colegii de munca badarani, cu care se încaierase de câteva ori, se simte totusi cuprins de mila fata de el si insista sa-l duca acasa. De teama ca în acest fel s-ar putea afla ca tatal sau era închis la Marshallsea, Dickens a refuzat ajutorul colegului. Nereusind însa sa se sustraga insistentelor acestuia, accepta în cele din urma sa fie condus acasa si se opreste în fata unei case la usa careia bate, dupa ce se desparte de Fagin si îi multumeste pentru ajutorul acordat. Când proprietarul casei îi raspunde, Dickens întreaba de Robert Fagin, pretinzând ca a gresit adresa. Desi multa vreme nu a povestit nimanui despre toate experientele prin care a trecut cât a lucrat în fabrica lui Warren, Dickens a decis sa dezvaluie totul prin romanul autobiografic „David Copperfield“. „ … când ma întorc cu gândul la acel cortegiu de suferinte ale tineretii mele – spunea la un moment dat Dickens - […] parca vad în fata ochilor un baietel romantic si nevinovat, care-si faureste o lume din astfel de imagini ciudate si întâmplari jalnice si nu-i de mirare ca ma înduiosez“.