Primul roman al lui Dickens se naste în urma unui scandal. Editura Chapman&Hall intentiona sa scoata un fel de serial cu ilustratii comice ale unui caricaturist foarte apreciat al vremii, Robert Seymour. În acelasi timp, lui Dickens, care devenise deja cunoscut pentru articolele scrise în calitate de reporter acreditat la Camera Comunelor, prin intermediul carora captase deja o buna parte a publicului cititor, i s-a cerut sa scrie despre un club sportiv. Dickens a respins oferta, pe de o parte, pentru ca schitele sportive erau demodate si nu� mai trezeau interesul nimanui; pe de alta parte, pentru ca nu se pricepea la sport. În urma refuzului lui Dickens, editorii accepta propunerea lui de a publica o serie de peripetii de calatorie ce vor fi cunoscute sub titlul „Cronicile Clubului Pickwick“. Întâmplarile tiparite în serial s-au bucurat de un succes nemaiîntâlnit pâna atunci. Se spune ca, aflat pe patul de suferinta, un bolnav, caruia i s-a spus ca nu mai are mult de trait, a exclamat bucuros dupa ce preotul a parasit încaperea în care se afla: „Slava Domnului ca voi apuca sa aflu cum se termina Pickwick, care se încheie în zece zile!“ Dupa ce Robert Seymour îsi zboara creierii, sotia sa pretinde ca el fusese si autorul „Cronicilor Clubului Pickwick“. Asa se face ca Dickens, care avea obiceiul sa îsi apere imaginea chiar si când nu era cazul, intra în lupta pentru recunoasterea drepturilor de autor, lupta pe care o va purta si cu alte prilejuri, facând tot posibilul sa demonstreze ca el este autorul.