„Comisarul" - Cu tancul, pe post de şperaclu
Şi în „Comisarul", ultimul din ciclul celor paisprezece romane ale lui Hassel, ororile războiului, imaginile de-a dreptul halucinante nu puteau lipsi („... un tun de 20 mm tuşeşte furios. Obuze mici şi periculoase ricoşează între zidurile caselor, ca şi cum diavolii ar juca ping-pong cu mingi de foc explodânde"). Acestea se estompează însă, pe măsură ce subiectul naraţiunii prinde contur, iar goana după aur, prin imensitatea ţinuturilor Rusiei sovietice, captează total cititorul. Şi cum altfel, când seiful doldora de lingouri este deschis cu lovituri de tun pe post de şperaclu, iar duşmanii ireconciliabili Fritz şi Ivan se despart cinstindu-se cu votcă şi caviar.
E greu de spus cât adevăr şi câtă ficţiune se regăsesc în descrierea peripeţiilor ciudatului comando germano-rus spre lingourile din tainiţele închisorii „Vladimir". Oricum, cartea, toată această aventură fără happy-end, confirmă, încă o dată, locul lui Hassel printre numele de referinţă ale literaturii mondiale. Admiratori şi exegeţi l-au situat lângă Hemingway, Hasek şi Homer, ceea ce a stârnit nu puţine comentarii. Indiferent însă de această poziţionare, Sven Hassel este un scriitor unic. Iar „Comisarul", cum ar fi spus Legionarul, încheie „en fanfare" ciclul romanelor sale de război.