Vintilă Corbul a scris Cavalcadă în iad în memoria tatălui său adoptiv, Constantin Popescu Corbul, general în armata română în timpul celui de-al 2-lea Război Mondial şi şef al înzestrării armatei române, devenind mai târziu prefect de judeţ şi, ulterior, viceguvernatorul regiunii Transnistria. Constantin P. Corbul provine dintr-o familie de nobili, a fost un om bogat, cu multe proprietăţi în Bucureşti şi în ţară, podgorie la Drăgăşani şi chiar un grajd cu cai de curse. În perioada în care autorul era judecător, tatăl său este ales „Generalul foştilor luptători" şi este arestat imediat de regimul comunist, motiv pentru care Vintilă Corbul a fost exclus din magistratură. C. P. Corbul s-a sinucis în închisoare refuzând hrana, ironic, cu câteva luni înainte ca Nicolae Ceauşescu, nou-venit la putere, să elibereze majoritatea deţinuţilor politici. Vintilă Corbul nu a iertat niciodată comuniştilor moartea tatălui său. Autorul îşi aminteşte cu amărăciune că nu i-a fost permis să-şi viziteze părintele şi „tot ce a rămas de pe urma unui om care se bucura de mare încredere şi faimă au fost: o haină, o pereche de bocanci şi o şapcă...".
La rândul său, Vintilă Corbul a fost, în al 2-lea Război Mondial, locotenent de artilerie antiaeriană şi, ulterior, pilotul comandantului forţelor aeriene române.