Castelul destinelor incrucisate

Traducere si postfata de Eugen Uricaru. Opera lui Italo Calvino este bine cunoscuta cititorului roman, insa volumul de fata arunca o lumina cu totul noua si neasteptata asupra scrierilor sale. „Castelul destinelor incrucisate” este un experiment literar care la data aparitiei (1969) reprezenta o noutate si o indrazneala epica deosebita. Cele doua texte cuprinse in carte („Castelul destinelor incrucisate”, care da si titlul volumului, si „Taverna destinelor”) sint rezultatul unui joc narativ inspirat de figurile prezente in jocul de tarot, dar mai cu seama de inlantuirea situatiilor create de jocul insusi. Lumea simbolica a tarotului din secolul al XV-lea si a unui joc de tarot popular care se mai practica si astazi in Italia (asa-numitul „joc marsiliez”) constituie trama unei tesaturi epice de o mare virtuozitate si originalitate. Inteligenta artistica a marelui scriitor italian inscrie cartea in familia unor opere precum „Sotron” de Julio Cortazar, fiind in sine un fascinant joc combinatoriu de motive si subiecte literare. O carte inimitabila, o carte a esentelor si arhetipurilor aflate intr-un carusel al combinatiilor in care intimplarea se confunda cu destinul. De fapt, un joc de oglinzi in care realitatea se compune si se descompune conform unor reguli pe care nu le cunoastem, dar pe care le urmam.