Este primul roman al tânărului scriitor Theodor Constantin, apărut în 1946. Cartea a apărut la aceeaşi editură – Georgescu Delafras – unde Theodor Constantin îşi făcuse debutul literar. Culegerea de nuvele – „Vrăjitoarea" (1939) – anunţa la vremea aceea autorul unor texte fantastice pline de mister şi de ceea ce astăzi numim proze psiho şi horror.
Întâlnim aici atmosfera unor străzi din Brăila copilăriei sale, pe care se petrec lucruri misterioase, menite să intrige: un atentat nejustificat, dar care se dovedeşte a nu fi o întâmplare, dragostea bărbatului fatal pentru două surori, gelozie, victime feminine, o deflorare târzie, extazul actului, o sinucidere cu arma de vânătoare, intrigi bine ţesute pe nişte personaje clar conturate şi pe o atmosferă de mister care se prelungeşte de la Dunăre la Paris. Cotitura României din august ’44 a şters acest tip de literatură fantastică, dând ghies realismului socialist, astfel încât acea proză promiţătoare a lui Theodor Constantin a fost aruncată la „coşul de gunoi al istoriei" cum de multe ori era denumit regimul burghezo-moşieresc.