A deveni tu însuţi în lumina ştiinţei şi a Bibliei

Colecţia Ştiinţă şi Religie, coordonată de Basarab Nicolescu şi Magda Stavinschi, se îmbogăţeşte cu o carte de mare accesibilitate publicului larg: A deveni tu însuţi în lumina ştiinţei şi Bibliei de Thierry Magin, prefaţată de cardinalul Philippe Barbarin.
Autorul are două doctorate, atât în ştiinţe cât şi în teologie, este membru al Centrului International de Studii si Cercetari Transdisciplinare din Paris şi laureat al Academiei de Ştiinţe Franceze (1991). Este profesor de fizica solidelor la École Nationale Supérieure des Mines din St Etienne (Franţa). Este, de asemenea, preot catolic şi vicar general al diocezei din St.Etienne.
Atât teza, cât şi cărţile şi articolele pe care le-a publicat în domeniul teologiei abordează, în principal, relaţia dintre ştiinţă şi religie astăzi.
În cartea de faţă, Thierry Magnin încearcă să-şi ajute cititorii să devină ei înşişi. Este desigur o menire fundamentală a unui preot, doar că el are marele avantaj de a se folosi în acest demers de solidele sale cunoştinţe ştiinţifice.
Modul în care comentează, de pildă, Biblia într-o lume puternic marcată de ştiinţă este exact rodul îmbinării credinţei şi al cunoaşterii cu care, din păcate, puţin se pot lăuda.
Îşi începe pledoaria cu discuţii simple, de la om la om, cu persoane de diverse vârste, fiecare cu problemele şi întrebările sale. Este impresionant să vezi cât de mult poate înţelege un preot pe cel de lângă el, până şi unele rezerve la adresa Bisericii azi, şi câte eforturi poate face el pentru a le fi util, pentru a-i ajuta să devină ei înşişi, de la alegerea muncii, a partenerului până la căutarea adevărului în viaţă sau până la a înţelege ce se întâmplă dincolo de ultima bătaie de inimă.
Dar autorul încearcă să-şi ajute cititorii cu explicaţii care nu pot fi găsite uşor în literatură şi care nici nu sunt la îndemâna oricui. Aş spune că, în momentul în care el ne spune ce ne învaţă fizica şi biologia modernă despre noi înşine, îndrăzneşte nu numai să abordeze tematici extrem de actuale, cum sunt cele ale complexităţii sau ecologiei, dar să găsească chiar modalităţile prin care ştiinţa ne poate ajuta să devenim noi înşine.
Poate cele mai profunde capitole, în care preotul are cu adevărat un cuvânt de spus, sunt cele în care este privit omul în Biblie, aşa cum este el, păcătos, iertat, chip al lui Dumnezeu, sau exodul ca trecere către libertate şi exilul ca depăşire a eşecului.
În fine, ultimul capitol, cel despre Paşti, şi-a găsit şi subtitlul care ar putea fi chiar motoul cărţii: Iubirea mai puternică decât moartea.