A citi, a reciti. Catre o poetica a (re)lecturii

Traducere de Virgil Stanciu
„Cind ma gindesc la recitire, apelez deseori la metafora «bintuirii». Mai intii sint unele texte care ne obsedeaza, care nu pot fi si nu vor fi uitate, texte ce par sa detina drepturi puternice si misterioase asupra memoriei, atentiai si imaginatiei noastre si care ne dau ghes sa le recitim, sa le restabilim, mereu si mereu, prezenta in mintea noastra. In al doilea rind, exista texte ce bintuie in alte texte, in sensul ca isi fac simtite prezenta in ele ca niste vizitatori asteptati sau neasteptati, sau chiar, am putea spune – daca aceste vocabule ar fi golite de conotatiile lor sinistre –, ca niste fantome sau spectre. Hora aceasta sugereaza perfect una dintre temele majore ce revin in cartea mea: circularitatea esentiala a timpului relecturii. Aceasta circularitate este motivul din care vorbesc deseori despre citire si recitire ca despre o entitate unica (dar cu doua fete), precum si motivul din care, ocazional, folosesc ceea ce ar putea parea o curiozitate ortografica sau o afectare de manierist: cuvintul (re)citire. Interferenta textelor, in acest al doilea sens, nu este decit o manifestare – dar una foarte importanta – a fenomenului mai vast al intertextualitatii. Cel de al treilea sens al metaforei mele indica faptul ca noi, re-cititorii, sintem cei care bintuim cu adevarat prin texte. Le revizitam ca sa intelegem de ce ne atrag, sau ca sa traim deliciul re-descoperirii lor, ca sa le vedem capacitatea de a invia si de a se reinnoi.” (Matei Calinescu)